Mi-a plăcut mult acest pasaj din cartea lui Andrei Pleșu - ” Note, stări, zile - 1968-2009 ” care se referă la 4 tipuri de ”smerenie ” propuse de Descartes :
” Vrem ceea ce nu putem și nu valorificăm deplin ceea ce ne stă în putere . Vrem infinit de mult înăuntrul unei înzestrări limitate.
Iată cele patru sugestii rectificatoare ale lui Descartes :
1. NU TREBUIE SĂ MĂ PLÂNG CĂ NU ÎNȚELEG MAI MULT DECÂT ÎNȚELEG ( ci, mai curând să fiu mulțumit că înțeleg și atât).
2. NU TREBUIE SĂ MĂ PLÂNG CĂ MI-E DAT SĂ VREAU SĂ ÎNȚELEG MAI MULT DECÂT POT ÎNȚELEGE (ci să fiu recunoscător că mi s-a dat facultatea de a voi în chip nelimitat).
3. NU TREBUIE SĂ MĂ PLÂNG CĂ AM FOST ÎNZESTRAT CU MAI MULTĂ LIBERTATE DECÂT POT DUCE (ci să admit că nu știu să o folosesc . Cu alte cuvinte, faptul că, FIIND LIBER, ALEG, ADESEA, PROST NU DOVEDEȘTE IMPERFECȚIUNEA LUI DUMNEZEU, CI INSUFICIENȚA MEA).
4. NU TREBUIE SĂ MĂ PLÂNG CĂ NU POT CUNOAȘTE ÎN MOD ABSOLUT (ci să mă bucur de puterea pe care mi-a dat-o Creatorul de a NU mă pronunța cu privire la lucrurile pe care nu le știu ). ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu