PREVENIREA ESCARELOR

    Diagnosticul escarei se face la o simplă inspecție. Apare o ulcerație sau mai multe, precedate de un placard eritematos, cu dimensiune, forme și profunzime variabilă.

În domeniul combaterii escarelor, PROFILAXIA ESTE CAPITALĂ, tratamentul curativ fiind adesea descurajant.

Nu măsurile de înaltă tehnicitate , ci acelea de bun simț sunt importante.

Pacienții cu risc crescut se vor mobiliza frecvent, vor beneficia de nutriție adecvată iar pielea va fi păstrată curată și uscată.

Se urmărește anularea sau ameliorarea influenței decubitogene a factorului presiune x durată.. Lenjeria va fi mereu uscată, curată, se vor îndepărta firimiturile de pâine și se va realiza igiena locală.

SIMPTOMUL SEMNAL este apariția PLĂCII ERITEMATOASE la nivelul zonei de presiune maximă. Ulterior, poate fi situată pe zona de edem. Acesta este un STADIU REVERSIBIL dacă se iau imediat măsuri.
Următorul stadiu este de FLICTENĂ, care se rupe rapid și apare o ULCERAȚIE care în câteva ore poate ajunge profund, la mușchi.

Este esențială combaterea repausului absolut !!!

ESTE OBLIGATORIE SCHIMBAREA POZIȚIEI CORPULUI LA FIECARE 3 ORE - DECUBIT VENTRAL, LATERAL STÂNG, DECUBIT DORSAL, LATERAL DREPT

Se recomandă fricțiuni cutanate - de câteva ori pe zi- pentru activarea circulației, folosirea de paturi cu dispozitive speciale.

Este foarte important să existe personal bine instruit, cu un nivel ridicat de conștiință.

                 EXISTĂ 3 FACTORI UMANI :

- MEDICUL - care prevede apariția escarei și recomandă măsurile de prevenire

- ASISTENTA, INFIRMIERA - care observă placardul eritematos ( o zonă roșie )

- KINETOTERAPEUT - face masaj profilactic


Ideal este un AUTOMATISM ABSOLUT in timp ce o GRIJĂ EPISODICĂ este dăunătoare.

Incidența apariției escarei de decubit se regăsește printre primele 10 criterii majore de evaluare a asistenței în spitale. Tratamentul unui astfel de pacient este de 6 ori mai scump decât prevenirea escarelor.
Întotdeauna se evaluează comorbiditățile și istoricul anterior de ulcere de presiune, se evaluează tegumentul - proeminențele osoase.

Din păcate în România nu se pune accent pe prevenirea escarelor, nu avem personal medical suficient  și nici nu este instruit corespunzător.
Adesea , rudele pacientului sunt cele care observă escara.


  Dermatocosmetologie - sănătatea pielii tale - claticioana@gmail.com

Dr Oana Clătici - medic primar dermatovenerologie

ESCARA - CE ESTE ȘI CÂND APARE

                             

                        

                                

ESCARA – ulcerul de decubit ( ulcerul de presiune ) provine de la ” EXKHARA ” – care în grecește înseamnă ” crustă peste o leziune ” și reprezintă o problemă de sănătate publică.

Este o afectare localizată a tegumentelor și țesuturilor adiacente, în mod obișnuit la nivelul proeminențelor osoase, ca urmare a forțelor de presiune sau presiune combinată cu forfecare și caracterizată prin ISCHEMIE, MOARTE CELULARĂ ȘI NECROZĂ  TISULARĂ . Practic, presiunea împiedică sângele să ajungă la piele, așa că pielea moare.

Escara câștigă teren în spital pe măsură ce medicina progresează ,m,ai ales specialitățile chirurgie, ortopedie, reanimare, traumatologie, geriatrie, neurologie.

Progresele acestor discipline se asociază cu creșterea duratei vieții, ceea ce poate face ca mulți bolnavi să supraviețuiască mai mult, cu prețul unor imobilizări pe perioade lungi sau definitive.

Cel mai important factor în apariția escarei este presiunea, potențată de durată.

  

   Factorii de risc principali sunt :

-          Vârsta înaintată

-          Imobilizarea – fracturi, artrita, dureri

-          Persoane debilitate, status mental afectat ( comă, anestezie, persoane paralizate )

Localizările cele mai frecvente sunt : sacru și călcâie ( corespunzătoare poziției dorsale ), trohanter și maleole ( pentru decubit dorsal ), tuberozități ischiatice ( pentru dorsal așezat ) și rotule și spine iliace ( pentru decubit ventral ) .

         Există mai multe STADII ALE ESCARELOR :

STADIUL 1 – PIELE INTACTĂ CU SEMNALE DE ALARMĂ

               -       Inițial apare eritem ( roșeață) care dispare în termen de 24 ore după îndepărtarea presiunii exercitate pe țesutul cutanat.

               -        Căldură locală, indurație

               -        Dacă presiunea persistă eritemul nu mai dispare la vitropresiune ( este primul semn de distrucție tisulară). În final pielea devine albă, ca urmare a ischemiei.

STADIUL 2 – PIERDERE PARȚIALA A EPIDERMULUI ȘI POSIBIL A DERMULUI

                        Leziunea se prezintă sub formă de excoriație, abraziune, bulă, ulcerație superficială

STADIUL 3   - PIERDERE INTEGRALĂ A TEGUMENTULUI PE TOATĂ GROSIMEA – cu extensie la nivelul          

                         țesutului subcutanat dar fără afectarea fasciei

                         Apare aspect de ” crater ” cu sau fără afectarea țesuturilor moi învecinate

  STADIUL 4  -  AFECTARE COMPLETĂ A PIELII ȘI ȚESUTULUI SUBCUTANAT cu extensie la mușchi, oase, tendoane, capsulă articulară


   Dermatocosmetologie -sănătatea pielii tale - claticioana@gmail.com

Dr Oana Clătici - medic primar dermatovenerologie

PAPILOAMELE - CE SUNT SI CUM LE TRATAM

      PAPILOAMELE  -

                      CE SUNT ?

     Papiloamele sunt mici excrescente provocate de un virus localizat pe piele , deci ele sunt transmisibile. Este vorba despre un anumit tip de virus  HPV ( Human Papilloma Virus ) cu totul diferit de subtipurile de HPV care determina vegetatiile veneriene.  Pacientii sunt adesea ingrijorati cand aud ca papiloamele sunt determinate de HPV ... medicul le va explica ca este vorba despre un subtip de HPV  care se caracterizeaza printr-o evolutie benigna !!!

PAPILOAMELE SUNT DIFERITE DE NEGII GENITALI  ( VEGETATIILE VENERIENE ) !!  Pot apare papiloame si in zona inghinala , intre organele genitale si coapsa sau in zona pubiana.
Daca insa leziunile sunt localizate la nivel genital , este vorba cel mai probabil despre vegetatii veneriene

In aparitia papiloamelor un rol important il are imunitatea organismului care odata scazuta permite dezvoltarea lor, dar poate exista si o mostenire genetica.

Sunt leziuni benigne, nefiind periculoase, dar sunt inestetice, pot creste in dimensiune si se inmultesc.
Pot fi iritate, rupte sau se pot infecta.

Uneori sunt de culoarea pielii , alteori de culoare cafenie sau bruna si pot fi confundate cu alunitele.
Cel mai adesea se localizeaza pe fata, pleoape, gat, axile, submamar, decolteu dar pot apare oriunde pe corp.

Cresc si se inmultesc in perioada de sarcina sau dupa expuneri repetate la soare, la persoane obeze, la cei cu diabet zaharat, afectiuni tiroidiene.

TRATAMENTUL CU LASER CO2 

Tratamentul papiloamelor cu laser CO2 este  o procedura extreme de eficienta care se efectueaza cu anestezie locala. Dupa interventie se pot utiliza antiseptic locale , o crema cicatrizanta . In cateva zile , pielea se va vindeca, fara a ramane semne ale existentei papiloamelor.

FITOFOTODERMATOZA sau DERMATITA DE PAJISTE

Ce poate fi mai placut decat sa ne intindem in iarba dupa ce am iesit din piscina sau o zi relaxanta in care ne ocupam de gradina? 

Uneori, dupa aproximativ 24 ore ne confruntam cu aparitia unei eruptii pe piele. Se numeste FITOFOTODERMATOZA sau DERMATITA DE PAJISTE.

 

CE SE INTAMPLA ?

   Combinatia dintre razele ultraviolete , pielea uda si contactul cu iarba sau anumite plante ce contin substante fotosensibilizante vor determina o eruptie cutanata.

Plantele responsabile cel mai adesea sunt : telina, patrunjel, morcov, pastarnac, mazare, bergamote, iedera otravitoare, branca ursului etc.

Dupa aproximativ 24 de ore, la locul de contact al pielii cu plantele - de obicei la nivelul fetei si al extremitatilor - apar leziuni rosii cu aspect linear sau care se intersecteaza in unghiuri bizare, insotite de mancarime intensa si uneori chiar durere. Pot apare si leziuni pline de lichid : vezicule si bule.

Vindecarea dureaza saptamani sau chiar luni si raman zone hiperpigmentate ( mai inchise la culoare ).

Este bine sa va adresati medicului dermatolog care va va recomanda tratamentul adecvat  : dermatocorticoizi topici si posibil si tratament pe cale generala. Vi se va recomanda deasemeni evitarea expunerii la soare si folosirea cremelor de fotoprotectie pentru a nu va ramane semne mai inchise la culoare.

LARVA MIGRANS CUTANATA

 Este o afectiune determinta de larvele unui parazit din clasa Nematode.

Provine din latinescul " larva " - masca si " migrare " - a rataci.

Larvele ajung in alta gazda ( si anume in organismal uman ) si nu pot evolua pana la stadiul de adult.
Larvele patrund in organism prin piele ( de exemplu mergand cu picioarele goale pe solul contaminat ).


Este o afectiune destul de rara, cu aparitie de traiecte cutanate linieare, eritemato- edematoase ( roseata si umflarea zonei ) cu mancarime intensa -   urticariforme si serpinginoase . Aceste linii progreseaza lent pe corp si adesea este confundata cu o reactie alergica.

Simptomele dureaza cateva saptamani ( pana la 2 luni ) si leziunile apar de obicei pe picioare, pe fese sau pe spate.

Tratamentul  - se administreaza oral Tiabendazol sau Albendazol.

Caderea parului

Alopecie (caderea parului)

Caderea parului este o afectiune frecvent intalnita atat la femei cat si la barbati.
Necesita adesea consult interdisciplinar: dermatologie, endocrinologie, medicina interna, psihiatrie si poate avea multiple cauze.

Exista in mod normal o cadere a parului care are caracter sezonier, de aceea este important sa stim cate fire de par sunt pierdute intr-o zi.
Stresul psihic reprezinta deasemenea unul dintre factorii responsabili pentru caderea parului .

INFECȚIILE UROGENITALE CU CHLAMYDIA

În ultimele decenii, se înregistrează o creștere îngrijorătoare a infecțiilor sferei urogenitale cu agenți patogeni din genul CHLAMYDIA,  reprezentînd peste 30% din totalul BTS ( bolilor cu transmitere sexuală).

Simptomele sunt mai mult sau mai puțin evidente, dar aceste infecții sunt periculoase datorită COMPLICAȚIILOR  locale sau generale, influențând FECUNDITATEA, EVOLUȚIA SARCINII, CALITATEA PRODUSULUI DE CONCEPȚIE și MORTALITATEA PERINATALĂ.

În țările dezvoltate se pune foarte mare accent pe tratamentul și prevenirea acestor infecții !

        DE  CE ?

Pentru că există deja acolo date îngrijorătoare : în țările scandinave infecția cu Chlamidia trachomatis produce 20- 30% din salpingite și 18% din avorturile spontane. În Suedia la fetele între 14- 19 ani care au început viața sexuală, serologia pentru Chlamidii este pozitivă la 5-25% din cazuri, iar la femeile cu salpingite sau cu sterilitate tubară, frecvența acestor reacții pozitive este de 50-60 %.

Este dovedit că la adolescente boala se ia de 3 ori mai ușor ca la adulți. În primii 5 ani de viață sexuală infecția cu Chlamidia staționează în căile genitale inferioare după care migrează în tractul genital înalt producând complicații.

                                      CHLAMYDII – CE SUNT ?

Au fost considerate mult timp virusuri mari dar s-a demonstrat că  sunt de fapt bacterii de dimensiuni mici .  Se descriu 2 specii principale : C. Psittaci și C. Trachomatis, fiecare prezentând mai multe serotipuri.

Dermatocosmetologie- sănătatea pielii tale- claticioana@gmail.com

Dr Oana Clătici- medic primar dermatovenerologie